White Cuib

George Roşu | I hate flags 12.11 - 4.12/ White Cuib “Spune-mi în ce politicieni crezi și o să-mi dau seama ce fel de om ești. Nu (mai) este nepoliticos să întrebi oamenii despre simpatiile lor politice. Sau ce părere au despre subiecte inconfortabile, cum ar fi: sărăcie, feminism, avort, comunitatea LGBTQ+, imigranți, rasism, război etc. Sau poate că e, dar cum trăim în vremuri tulburi, cred că o astfel de nepolitețe este mult mai sănătoasă decât o eventuală ipocrizie socială care poate să ducă societatea de la rău, la și mai rău. Și ce treabă are arta cu ce am spus mai sus? Totul, deși nu pare la prima vedere. Nu m-au pasionat niciodată steagurile, dar înțeleg de ce oamenii au nevoie de ele, ca simbol de unitate și aderare față de o națiune/ comunitate/ idee. Dacă ar fi să pun steaguri pe clădirea în care locuiesc, aș alege unul de George Roșu. Steagurile lui Roșu par absurde (dar nu sunt). Amuzante (poate că sunt, dar nu numai). Inteligente (sunt). Și mai ales poetice (sunt). Când spun poetice nu mă refer la lirismul sentimentalist de secolul 19, desigur. Pentru naționaliștii de oriunde par și impertinente (poate că sunt, dar cui îi pasă). Pun la îndoială autoritatea absolută a unui stat sau a unei ideologii, simbolizează libertatea individuală și libertatea de expresie, contestă caracterul aproape sacru al obiectului în sine. Stilul lui Roșu este reconoscibil și în aceste steaguri. Poate pentru umorul lui trist, poate pentru absurditatea poetică. E nevoie de așa ceva în galerii, pe străzi, în viețile noastre. Lucrările din acestă expoziție fac parte din expoziția de grup Now is the time to understand more, care a avut loc vara acesta în spațiul For Mat, din Trencin, Slovacia, și a fost organizată de Asociația Un Concept Luna”, Alina Andrei